Trebuie doar puțin din inima fiecăruia, ca să pornim o inimă a tuturor românilor.

Trebuie doar puțin din inima fiecăruia, ca să pornim o inimă a tuturor românilor.

Ce mai vreme. Ce mai vremuri. Parcă și vremea e în ton cu noi, cu stările și întâmplările prin care trecem ca națiune.

Dar ce miros e după ploaie. Ce aer curat și plăcut respirăm. Cât de bine e când răsare din nou Soarele. Ce sentiment de ReÎnviere trăim. Cu câtă bucurie îl primim. Și parcă și razele lui sunt mai blânde și parcă și pământul îl absoarbe mai cu nesaț.

Cam așa e și cu viața noastră. Trăim experiențe mai grele sau mai ușoare, mai blânde sau mai dure, dar care toate ne învață câte ceva. Să iubim mai mult, să supraviețuim, să ajutăm, să uităm, să mergem înainte sau să revenim mereu acolo unde nu am înțeles destul.

Sunt multe răni pe care noi ca popor ni le-am creat și pe care le purtăm cu noi peste veacuri. Sunt multe lecții pe care nu le-am învățat. Sunt dureri de care am fugit. Dar odată, exact ca în experiența fiecărui om, în viața poporului vine momentul Adevărului. Acela în care îți dai seama că nimeni nu putea face nimic în locul tău. Că depinde de tine, Bunule Român, să clădești poporul la care visezi. Că depinde de fiecare cum se trăiește aici, cât se construiește și în ce fel lăsăm țara asta celor care vor veni. Că e timpul să acționezi, în loc să te plângi. De la mic, la mare. De la curățatul propriei curți, până la participarea la viața comunității. Azi cu o idee, mâine cu un ajutor financiar, poimâine poate hotărăști să te implici mai intens, asumându-ți responsabilități. E ușor să stai pe margine și să critici. Contribuție ești însă abia atunci când participi. Când lași deoparte temerile, propriile limitări și îți asumi idei, riscuri, te iei și te pui la treabă.

Trebuie doar puțin din inima fiecăruia, ca să pornim o inimă a tuturor românilor.

Leave a Reply

Your email address will not be published.